Yoga nu este terapie...

...dar poate susține profund procesul terapeutic.

În ultimii ani, yoga a fost tot mai des prezentată drept o soluție universală: pentru anxietate, traumă, depresie, relații, chiar și pentru boli somatice. Uneori, discursul merge până la ideea că „nu ai nevoie de terapie dacă faci yoga” sau că practica în sine ar putea înlocui procesul psihoterapeutic. Este important să spunem clar și onest: yoga nu este terapie și nu ar trebui confundată cu psihoterapia.

În același timp, este la fel de important să spunem ceva ce se pierde adesea în polarizare: yoga poate fi un sprijin esențial și profund valoros pentru procesul terapeutic, iar în anumite contexte îl poate susține, aprofunda și chiar accelera.

Ce este (și ce nu este) yoga

Yoga este o practică de conștientizare a corpului, respirației și minții. Ea creează spațiu interior, prezență și capacitatea de a observa fără a reacționa automat. Nu oferă diagnostic, nu lucrează cu structuri clinice, nu înlocuiește relația terapeutică și nu are cadrul necesar pentru a procesa traume complexe sau tulburări psihice.

Psihoterapia, indiferent de forma ei – cognitiv-comportamentală, psihosomatică, experiențială – este un proces structurat, ghidat de un specialist format să lucreze cu mecanismele psihicului uman, cu atașamentul, trauma, patternurile relaționale și mecanismele de apărare. Cele două nu sunt echivalente. Dar pot fi profund complementare.

De ce yoga nu este suficientă, singură, în procesele de vindecare

Există situații în care practica yoga poate deveni o formă de evitare subtilă: evitarea emoțiilor dificile, evitarea confruntării cu trecutul, spiritualizarea durerii („totul este lecție”, „totul este energie”), disocierea mascată printr-un calm aparent. Trauma, depresia, anxietatea severă, tulburările de atașament sau relațiile disfuncționale au nevoie de un cadru terapeutic sigur, de oglindire, de conținere și de intervenții specifice. Aceste procese nu pot fi susținute exclusiv prin posturi, respirație sau meditație. A susține contrariul este nu doar incorect, ci uneori periculos.

Unde yoga devine extrem de valoroasă: complementaritatea cu terapia

Acolo unde yoga își arată adevărata forță este între ședințele de terapie și în viața de zi cu zi.

Pentru mine, yoga a apărut înainte de terapie. Și, privind retrospectiv, simt clar că mi-a ușurat de multe ori procesul terapeutic. M-a ajutat să merg cu mai multă blândețe, cu mai multă deschidere și să pot înțelege lucrurile la un nivel mai profund. Nu pentru că yoga „a rezolvat” ceva în locul terapiei, ci pentru că a pregătit terenul.

1. Yoga ajută la reglarea sistemului nervos. Majoritatea tipurilor de terapie moderne recunosc rolul central al sistemului nervos. Yoga, prin respirație conștientă și mișcare lentă, ajută la:

– reducerea hiperactivării

– ieșirea din stări de fight / flight / freeze

– crearea unui sentiment de siguranță în corp

Un corp mai reglat face ca munca terapeutică să fie mai accesibilă.

În cazul meu, acest lucru a fost esențial, mai ales pentru că terapeuta mea mă duce adesea cu atenția în corp. Iar asta nu este deloc ușor atunci când nu ești obișnuit să fii acolo. Faptul că practic yoga m-a ajutat să nu resping această invitație, ci să pot rămâne prezentă.

2. Yoga dezvoltă capacitatea de a sta cu senzațiile. În terapia psihosomatică și în lucrul cu trauma, capacitatea de a rămâne cu senzațiile corporale este fundamentală. Yoga antrenează exact această abilitate:

– să observi fără să fugi

– să simți fără să te copleșească

– să rămâi în corp

Aceasta este o competență-cheie în procesul terapeutic și una care se construiește în timp, nu peste noapte.

3. Yoga sprijină aplicarea cognitivă în viața reală. În terapia cognitivă, mulți oameni înțeleg foarte bine lucrurile la nivel mental, dar se blochează când vine vorba de aplicarea lor concretă. Yoga ajută la:

– încetinirea reacțiilor automate

– crearea unui spațiu între stimul și răspuns

– recunoașterea momentului în care apare un pattern

Astfel, insight-ul nu rămâne doar un concept, ci începe să fie trăit.

4. Yoga susține integrarea emoțională. Terapia aduce conștientizare. Yoga ajută la integrare.

După ședințe dificile, yoga poate deveni un spațiu sigur de:

– procesare blândă

– autoreglare

– reîntoarcere în corp

Nu înlocuiește terapia, dar o susține profund.

Nu există panaceu universal

Nu există o metodă unică valabilă pentru toți. Cred că fiecare om are nevoie să exploreze diferite forme de terapie și de lucru cu sinele și să aleagă ceea ce rezonează cu el, la momentul respectiv. Este important însă să avem așteptări realiste: nimic profund nu se întâmplă peste noapte. Vindecarea cere timp, consecvență și disponibilitatea de a merge în profunzime. Pot spune, din propria experiență, că abia la șapte ani de la divorț – trecut prin multe straturi de înțelegere, terapie și muncă personală – am ajuns cu adevărat la o stare de liniște și împăcare reală cu această experiență. Nu intelectuală. Ci trăită.

O relație sănătoasă între yoga și terapie

Yoga și psihoterapia nu sunt în competiție. Nu trebuie poziționate antagonic. Cea mai sănătoasă abordare este una integrativă, în care terapia oferă structură, claritate și procesare profundă, yoga oferă reglare, prezență și continuitate și una o susține pe cealaltă, fără a se substitui Pentru mulți oameni, yoga devine terenul pe care ceea ce se lucrează în terapie poate fi simțit, integrat și ancorat în viața de zi cu zi.

Un mesaj important pentru comunitatea yoga

Ca facilitatori, profesori sau practicanți, avem o responsabilitate: să nu prezentăm yoga ca panaceu, să nu promitem vindecări miraculoase, să nu minimalizăm rolul terapiei. Yoga este profundă, valoroasă și transformatoare. Dar adevărata ei putere apare atunci când este așezată corect: ca sprijin, nu ca substitut.